Michael Jackson

Nu-mi aduc aminte cand l-am auzit cantand sau l-am vazut prima data intr-un videoclip. De fapt nici nu conteaza cand... il stiu parte din viata mea, din copilarie, din adolescenta, din maturitate, am crescut odata cu el. Nu am colectionat albumele lui dar asteptam cu nerabdare ''heal the world'' in discoteca. De cate ori aveam nevoie de speranta venea in minte aceasta melodie. Aveam nevoie sa decid ceva, ma gandeam la ''black or white''. Aveam impresia ca orice as face este neimportant si fara sens, apareau cuvintele ''they don't care about us''.... sau ‘‘the way you make me feel‘‘.... venea pe buze cand intalneam un tip langa care ma simteam plina de viata.... ‚‘‘earth song‘‘.... ma face sa plang ori de cate ori vad si traiesc iar si iar agonia si criza existentiala a planetei....
Michael Jchackson nu a fost pentru mine un idol, nu am dansat ca el, nu am cantat ca el, nu am nici macar un poster cu el. Dar il am in toti neuronii mei nu pentru ca am frecventat un club fan MJ ci pentru ca m-a patruns ca un virus nevazut si s-a replicat tot timpul, si-a dezvoltatat noi tulpini rezistente la schimbari si si-a imprastiat in toata fiinta mea ca marturia vremurilor, idealurilor, miturilor, dramelor, sperantelor pe care le traim toti, mai mult sau mai putin constienti, mai mult sau mai putin isteric.
Nu am plans pe strada sau in cabinet de fata cu ceilalti sa arat cata durere isterica mi-a produs vestea, am plans singura dupa ce asistenta mea a plecat, nu stiu daca am plans omul Michael Jakcson sau am plans viata mea cu toate etapele in care muzica lui a marcat ceva esential. Un amestec de dureri si bucurii extreme asa cum a fost si viata lui.
Cand am aflat dimineata vestea ca omul MJ a murit, am simtit cum ceva din tot corpul meu se scurge in picioare, cum parca ceva din mine moare odata cu el. Mesajele lui au ajuns pana la mine in timpul vietii lui si vad cum si moartea lui a ajuns pana la mine si m-a atins (ca in ‘‘the touch‘‘. Pote ca definitia pentru ''fan'' nu este ceea ce faci ci ceea ce esti sau ai devenit, intocmai cu modelul, dupa chipul si asemanarea lui. Poate ca am avut nevoie de 25 de ani sa realizez ca a fost ceva din el amprentat in mine. Imi aduc aminte un poster care parca si acum este nesters.... ''nu pot sa nu te iubesc'' zice el in traducere... iubire de barbat sau iubire de copil? poate amandoua si nici una traita complet. La vremea aceea el avea 30 de ani. A fost copilul care a crescut prea repede pentru a deveni prea repede barbat admirat, dorindu-si sa mai stea asa pentru a nu uita copilaria pierduta. Copil fara copilarie, barbat fara masculinitate.... dramatic.
Ceea respingi te va distruge. Ceea ce dai la spate te va lovi pe la spate. El s-a respins pe el fizic si ne-a spus in muzica, versuri si dans drama vietii lui. El a facut-o altfel... poti vedea povestea lui, istoria vietii lui in versuri si imagini. Nu a putut-o face direct pentru ca a fost un copil strivit in trecutul lui invatand frica si traind frica de a mai spune ceva, de a se apara, asa cum se vede prin toti porii lui cand este incoltit de acuzatii prea strivitoare pentru a le lua in spate, acuzatii care l-au doborat si de sub care nu s-a mai putut ridica, desi a fost declarat nevinovat. Prea tarziu insa… Sufletul lui copil ar fi dorit sa ramana intre copii dar sabloanele l-au transformat in pedofil. A vrut si sa demonstreze ca este barbat dar a fost ridiculizat si speculat din fiecare pozitie. Dupa cum a spus el (aprox.): Daca intri in aceasta lume stiind ca esti iubit si parasesti aceasta lume stiind acelasi lucru, inseamna ca ai facut fata la tot ce se sfla intre cele doua.
De fapt mai putin conteaza inceputul si sfarsitul... conteaza ce faci intre ele. Imaginea lui in transformare a fost controversata dar tocmai pe acel MJ l-am admirat. Si el a vrut sa ramana tanar pentru fani ca multe alte vedete care au facut acelasi lucru.. poate chiar mai mult… insa el a deschis larg drumul pentru restul, care venind din urma, s-a asuns dupa el, cel care era in fata si in lumina orbitoare a reflectoarelor. A fost sau nu pedofil? cine stie... poate ca acel baiat stie. A putut sau nu el, sa faca acei copii pe care i-a dorit? doar femeia aceea stie. De ce vrem sa stim? De ce nu putem lasa fiecarui om dreptul la misterele vietii lui? A suferit de o bloala de piele (vitiligo) sau a suferit o depigmentare? de parca mai conteaza.... oricum ar fi, tot complexat a fost ca el este altfel decat ceilalti copii… ‚‘‘ black or white‘‘.... oricum ar fi nu-i bine... eu si ca multi altii, l-am placut cu totul, de la inceput pana la fulgeratorul impact cu moartea, cu fiecare transformare si etapa... era el, tot el.
Am privit dincolo de el. Oare nu asa suntem si noi? Ne transformam mereu. si totuti noi ne putem ascunde in anonimat... el nu a putut. Cei care l-au urcat pe scena in adoratie l-au coborat in huiduieli. Ma intreb oare cine sunt cei care au ramas la fel? Poate cei care au trait asemeni lui sau ceva din drama lui. Poate ca aceeia au inteles cu adevarat mesajul lui si s-au identificat cu el (cu mesajul), si-au consumat in lacrimi cathartice drama si s-au vindecat (chiar si un pic). Este ceea ce a vrut el poate... sa ''heal the world''... mai putin pe el... nici n-ar fi putut, fugind, ca in multe videoclipuri. Iar cand s-a oprit, tot ce a strans in spate fugind, l-a strivit inca o data (cu tot cu inocenta, asa cum doar un copil mai poate fi pana o pierde in devenirea lui adulta) de aceasta data definitiv. Nu fac din MJ un erou ci poate ca reusesc acum, dupa 25 de ani sa fac din mine o persloana mai inteleasa, uitandu-ma in oglinda ca in cantecul ... ''man in the miror'' asa cum multi facem, fara sa stim ca se numeste oglindire in celalalt sau proiectie. Asta a insemnat pentru mine Michael Jacson.